Inevitabil, voi vorbi despre iubire şi mă voi
strădui să o fac într-un mod
cât mai frumos. Am simţit şi eu iubirea şi nu regret deloc.
M-am simţit şi eu bine, deşi eu vreau să vorbesc despre iubirea necondiţionată. Vă recomand iubirea deoarece
învinge egoul fiecăruia, doar că trebuie să aveţi
grijă la un singur lucru. Iubirea este un sentiment setos. Setos de fericire, de împlinire, de dragoste. Mi-am hrănit sentimentul, cu speranţe,
zâmbete, lacrimi,
iluzii şi minciuni. Mi-am hrănit sentimentul, dar nu i-am putut
satisface setea şi aşa am început să cad în neştire şi
nesiguranţa. Iubiţi, iubiţi din tot sufletul, pentru că dacă veţi face asta, chiar şi iubirea
neîndeplinită va părea un
sfărşit drăguţ.
Până să ajungeţi la concluzia asta vă va părea rău de toată energia şi tot timpul pe care le-aţi pierdut. Este o perioadă grea şi lungă. Este
treapta cea mai greu de urcat. Momentele acelea în care ne
agăţăm de orice speranţă sau lucru mărunt care în viaţa normală poate nici nu există. Momente în care
suferim, dar nu o admitem. Înclin să cred că este o lege a divinităţii să trecem prin aceste sentimente, să ne
completăm,
să ne descoperim. Este o încercare la care ne supunem singuri, şi doar dacă trecem peste ea vom ştii cu adevărat că suntem vrednici de mai mult.
Dar până la urmă, sunt şi eu o fiinţă umană şi chiar şi în astfel de momente încep să gândesc logic şi să adopt principiul american: mie ce îmi iese din asta? Aşa că m-am ridicat, în starea în care eram, cu inima răvăşită, cu reţinere în gesturi şi îndoială în priviri, mi-am adunat toate puterile aproape inexistente şi am urcat treapta. Am trecut treapta dintre creat şi increat şi m-am simţit atât de bine... Nu a fost uşor, am renunţat la atât de multe, dar acum mă consolez singură cu gândul că scopul scuză mijloacele.
Încă îmi mai aduc aminte cât de bine m-am simţit în preajma iubirii şi chiar dacă până acum îmi uram sentimentele şi amintirile, acum le slăvesc. Nimeni nu mi le mai poate lua, nici măcar timpul.
Acum, mi-am revenit, iar dacă cineva încearca să-mi aducă aminte de prima mea iubire, râd nervos şi schimb subiectul.
So how would you define love before and after losing it?
RăspundețiȘtergereLove is more sweet and beautiful after you lose it. I made a mistake and I didn't appreciate her, but I'm so glad that I discovered one of my best feelings: in love for the state of being in love...
RăspundețiȘtergere